În acest tablou am dorit să subliniez credința în divinitatea lui Isus prin simbolul mâinilor străpunse de cuie puse în rolul mâinilor creatoare.

Ioan 1 : 1 - 3 (NTR)

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El și niciun lucru, care a fost făcut, n-a venit în ființă fără El.

În Biblie, în special în Vechiul Testament, muntele reprezenta locul de întâlnire cu Dumnezeu. Probabil deoarece este statornic precum Dumnezeu, necesită un efort intenționat pentru a fi accesat, și, odată ajunși pe munte, în prezența lui Dumnezeu, perspectiva noastră se schimbă, devenind mai asemănătoare cu a Lui.

Răstignirea omului vechi, învierea omului nou

Romani 6 : 6 - 9 (NTR)

Intenția mea era să-L reprezint pe Dumnezeu ca un cuib în care ne putem odihni la umbra aripilor Lui. Dar înainte de a finisa tabloul, am primit diferite interpretări de la cei prezenți. Unii au văzut un ochi și s-au gândit că noi suntem lumina ochilor Lui, alții au văzut un altar pe care fiecare suntem ca o jertfă vie. De aceea am decis să îl las în starea prezentă pentru ca fiecare să vadă în el ce are nevoie.

Ușa către planul lui Dumnezeu pentru viețile noastre se află în adâncimile Lui. Pentru a o găsi, trebuie să ne scufundăm tot mai adânc în El. În acest fel Duhului Sfânt îi este permis de către inima noastră să o scoată liberă din cutia mică, întunecată și asfixiantă în care ea trăiește.